În fiecare săptămână primiți de la firmele cu care lucrați zeci de mesaje. Aproape toate vă cer ceva: o plată, o comandă, o confirmare, un like.
Timp de aproape 20 de ani, rețelele sociale v-au arătat ce fac oamenii pe care îi cunoașteți. Asta s-a terminat.
Feedul de azi nu mai e o listă de prieteni, e o listă de subiecte. Algoritmul a învățat ce vă place și vă aduce exact asta, de la oameni pe care nu i-ați întâlnit niciodată.
Antreprenorul american Gary Vaynerchuk îi spune „interest media era”.
Cifrele o confirmă. În procesul cu autoritatea americană pentru concurență, Meta a arătat că pe Facebook doar 17% din timp mai merge pe postările prietenilor. Pe Instagram, doar 7%.
Pentru o firmă, asta înseamnă două lucruri. Oamenii nu mai stau pe rețele ca să afle ce-i nou la furnizorul lor. Stau pentru ce îi interesează. Iar ce ajunge la ei decide algoritmul, nu firma.
Propunerea noastră de newsletter săptămânal pornește fix de aici, de la noile tendințe de consum, de la timpul petrecut on-line pentru lucruri care ne interesează cu adevărat. Vă rog să găsiți în continuare un demo construit pe baza a șapte povești selectate aleatoriu dintr-o arhivă sortată pe 30 de zone de interes. Șapte povești pe care le puteți spune mai departe (cum s-a vândut brevetul insulinei cu doar un dolar, de ce oamenii aleg să repete experiența mai dureroasă, o propunere de destinație de week-end, de ce avioanele au geamuri rotunde etc.).
Publicația companiei dumneavoastră ar avea numele, culorile, fonturile și oamenii ei. Ar avea și subiectele ei. Aveți posibilitatea să alegeți șase domenii dintr-o listă de 30, de la istorie și invenții la destinații din România, gastronomie, tehnologie sau psihologie aplicată, funcție de ce îi interesează pe clienții și partenerii dumneavoastră. O singură rubrică din cele șapte va fi despre voi: un produs nou, un om din echipă, un proiect de care sunteți mândri. Restul ediției e despre ce le place cititorilor.
Un român a testat-o primul. Doi canadieni au primit Nobelul. Nimeni nu s-a îmbogățit din ea.
În vara lui 1921, fiziologul Nicolae Paulescu publica în Archives Internationales de Physiologie rezultatele unui extract de pancreas care scădea zahărul din sânge la câinii diabetici. L-a numit pancreină. Pe 10 aprilie 1922 a primit și brevetul românesc, cu numărul 6254.
La Toronto, Frederick Banting și Charles Best lucrau la același lucru. În ianuarie 1922 au injectat un băiat de 14 ani, Leonard Thompson, aflat pe moarte. Prima doză n-a avut niciun efect. Câteva zile mai târziu, cu un extract purificat de biochimistul James Collip, nivelul zahărului din sângele băiatului a scăzut.
În 1923, Nobelul pentru medicină a mers la Banting și la John Macleod, șeful laboratorului. Paulescu a scris comitetului Nobel ca să-și susțină prioritatea, însă fără rezultat.
Partea pe care merită s-o povestiți e alta. Banting, Best și Collip au cedat brevetul Universității din Toronto pentru câte un dolar. Simbolic. Banting spunea că descoperirea aparține lumii. Universitatea a dat apoi licențe mai multor companii din America și Europa.
1$
prețul cu care cercetătorii din Toronto au cedat brevetul insulinei, în 1923
Salina Turda: din depozit de brânză, parc tematic sub pământ
Exploatată din secolul al XIII-lea, închisă în 1932, redeschisă în 1992. Azi e cel mai vizitat obiectiv din județul Cluj.
Sarea de la Turda apare în documente din secolul al XIII-lea. Extracția s-a oprit în 1932: utilaje vechi, randament mic și concurența altor saline. În al Doilea Război Mondial, galeriile au fost adăpost pentru populația din zonă. După 1950, primii 500 de metri ai galeriei Franz Josef au servit ca... depozit de brânzeturi.
După 1950, primii 500 de metri ai galeriei Franz Josef au fost depozit de brânză.
În 1992 salina s-a redeschis pentru turiști și pentru oamenii cu afecțiuni respiratorii. Între 2008 și 2010 a fost modernizată după o investiție de 4,8 milioane de euro din fonduri europene, plus un milion de la Primăria Turda și Consiliul Județean Cluj.
De atunci, în mina Rudolf găsești o roată panoramică, minigolf, tenis de masă și popice, între pereți de sare striați ca inelele unui copac. În mina Terezia, un lac subteran se vizitează cu barca.
Urmează mina Iosif, „Sala Ecourilor”, cu un proiect de peste 126 de milioane de lei, programat să fie gata până la finalul lui 2029.
600.000+
vizitatori în 2017, anul-record al salinei
Cum faci weekendul
Turda e la o jumătate de oră de Cluj-Napoca. Poți combina salina cu o vizită la Cheile Turzii, aproape de oraș.
Ia o haină cu tine, chiar dacă e vară: sub pământ e răcoare tot anul.
Trei cercetători au pus câțiva oameni să monteze cutii, să plieze origami și să construiască din Lego. Apoi i-au întrebat cât ar plăti.
În 2012, Michael Norton, Daniel Mochon și Dan Ariely au publicat în Journal of Consumer Psychology un studiu cu un nume ușor de ținut minte: efectul IKEA. Participanții montau cutii de depozitare IKEA, pliau figurine origami sau construiau din Lego, apoi spuneau cât ar plăti pentru ele.
Cei care montaseră singuri ofereau mai mult decât pentru aceleași obiecte montate de altcineva. Își evaluau figurinele stângace de origami cam la fel ca pe cele făcute de experți și se așteptau ca și ceilalți să le vadă așa.
Efectul are o condiție. Când participanții nu reușeau să termine construcția sau o vedeau demontată, atașamentul dispărea.
Munca te face să ții la un lucru doar dacă ajungi să-l termini tu.
De ce contează la tine
Un client care și-a ales singur configurația sau a contribuit la ofertă o prețuiește mai mult decât una primită de-a gata. Lasă-l să facă un pas, dar ai grijă să ajungă la capăt. O comandă blocată la jumătate nu creează atașament.
”Gândire rapidă, gândire lentă”,de Daniel Kahneman, Nobel pentru economie în 2002. Două experimente din carte pe care le poți povesti oricui.
Kahneman descrie două moduri de a gândi. Sistemul 1 e rapid, automat și nu cere efort. Sistemul 2 e lent, atent și obositor, așa că se implică doar când trebuie. Cartea e plină de situații în care primul răspunde înainte ca al doilea să verifice.
Studiul de caz 1 · Bâta și mingea
O bâtă și o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?
Răspunsul care vine imediat e 10 cenți, și e greșit. Mingea costă 5 cenți, iar bâta 1,05 dolari. Kahneman notează că peste jumătate dintre studenții de la Harvard, MIT și Princeton au dat răspunsul intuitiv, bazat pe gândirea rapidă.
Studiul de caz 2 · Mâna din apa rece
Participanții au ținut o mână în apă de 14 grade, destul de rece cât să doară, timp de 60 de secunde. În altă încercare au făcut la fel, dar au mai stat încă 30 de secunde, timp în care apa s-a încălzit ușor, până la 15 grade. A doua încercare a fost mai lungă și a cuprins toată durerea din prima.
Apoi au fost întrebați pe care dintre ele o repetă. Majoritatea au ales-o pe cea lungă. Kahneman scrie că 80% dintre cei care au simțit că durerea scade spre final au vrut să repete varianta de 90 de secunde.
60sec
încercarea scurtă, ocolită
90sec
încercarea lungă, aleasă din nou
Kahneman a numit asta regula vârf–final. Din orice experiență ținem minte momentul cel mai intens și felul în care s-a terminat. Durata aproape că nu contează. Un studiu ulterior cu 682 de pacienți a arătat același lucru la colonoscopie: cei cărora li s-a adăugat la final o scurtă procedură, mai puțin neplăcută, și-au amintit-o ca fiind mai suportabilă.
Nu ținem minte cât a durat. Ținem minte vârful și finalul.
De ce contează la tine
Clientul nu-și amintește media colaborării. Își amintește momentul cel mai greu și felul în care s-a încheiat. O livrare întârziată se uită mai ușor dacă se termină cu un telefon, o scuză și o rezolvare. Pune grijă în ultimul contact: predarea, factura, mesajul de după.
Pentru că în 1954 două avioane de tip Havilland Comet s-au rupt în aer, la trei luni distanță.
Primul avion de linie cu reacție a fost modelul britanic Havilland Comet, intrat în serviciu în 1952. Zbura mai sus, mai repede și mai liniștit decât avioanele cu elice. Avea ferestre aproape pătrate.
Pe 10 ianuarie 1954, zborul BOAC 781 s-a dezintegrat la 27.000 de picioare altitudine (peste 8.000 de metri) lângă insula Elba. Au murit toți cei 35 de oameni de la bord. Trei luni mai târziu, un Comet al South African Airways s-a rupt lângă Stromboli, cu 21 de oameni la bord.
La Farnborough, inginerii au pus un fuzelaj întreg într-un bazin cu apă și l-au presurizat și depresurizat de mii de ori, ca la fiecare urcare și coborâre. Fuzelajul a crăpat după 3.057 de cicluri. Fisura pornea din colțul unei decupări din fuzelaj.
3.057
cicluri de presurizare până la ruperea fuzelajului de test
Explicația e simplă. Într-un colț drept, tensiunea din metal se adună într-un singur punct, iar după mii de zboruri metalul obosește exact acolo. Un contur rotunjit împarte forța pe toată curba. De atunci, ferestrele avioanelor au colțuri rotunjite.
Într-un colț drept, toată tensiunea se adună într-un singur punct.
A venit în 1996 ca gestionar. Pleacă la pensie știind pe de rost unde e fiecare articol din depozit.
Ion a intrat pe poarta firmei într-o zi de luni din martie 1996, cu un dosar cu șină și o recomandare de la fostul șef. Depozitul avea atunci 400 de metri pătrați, un stivuitor și un telefon fix. Comenzile veneau pe fax.
În 30 de ani a prins trei mutări de sediu, două sisteme informatice și o pandemie. A învățat să lucreze cu scannerul la 50 de ani, apoi le-a arătat colegilor tineri cum faci inventarul fără să oprești tot depozitul. Colegii spun că știa unde e un produs înainte să-l găsească sistemul.
Miercurea trecută a fost ultima lui zi de lucru. Colegii i-au pregătit un tort în formă de palet. El a cerut un singur lucru: să-l anunțe cineva dacă și când întreaga gestiune va fi făcută de mijloace AI ;)
10.950
de zile de la prima lui zi de lucru
Ce poate fi rubrica asta la voi
Oameni: pensionări, aniversări, portrete de parteneri și colegi.
Produse: o noutate explicată pe înțeles, cu o singură cifră care contează.
Implicare: un proiect CSR povestit cu oameni și cifre, fără limbaj de comunicat.
Regula e una singură: o rubrică pe ediție, scrisă la fel de bine ca restul.
AAI la lucru
Grădina din schiță, cu lista de cumpărături inclusă
Un desen pe o foaie, o fotografie și asistentul AI îți face planul, cantitățile și drumul prin magazine.
Toamna e momentul în care se plănuiește grădina de la primăvară. De obicei planul rămâne pe un colț de foaie: aici gazon, acolo o alee de dale, un strat de flori lângă gard.
Asistenții AI care citesc imagini pot transforma schița într-un plan de lucru. Fotografiază desenul, cu dimensiunile scrise de mână, și trimite-l în ChatGPT, Gemini sau Claude, cu un mesaj ca acesta:
Ești peisagist. În poză e schița grădinii mele, cu dimensiunile în metri. Locuiesc în [orașul tău].
1. Redesenează planul pe zone: gazon, alei, straturi, terasă.
2. Calculează suprafețele și cantitățile: metri pătrați de gazon rulou, numărul de dale, tone de pietriș, metri de bordură, metri de furtun pentru irigații.
3. Propune plante potrivite pentru zonele cu soare și cu umbră, pentru clima din zona mea.
4. Caută aceste materiale în magazinele din oraș și dă-mi linkurile, cu prețul afișat azi.
5. Spune-mi ce lucrări merită date unei firme, de exemplu nivelarea și irigațiile, și ce pot face singur.
Punctul 4 funcționează doar dacă asistentul are căutarea pe web activată. Deschide fiecare link primit: prețurile se schimbă, iar AI-ul poate trimite la un produs care nu mai există.
Lista e un punct de plecare. Prețul îl verifici în magazin.
De ce contează la tine
Dacă vinzi materiale sau servicii, clientul vine tot mai des cu lista făcută de AI. Câștigă cine îi răspunde repede, cu cantități corecte și cu sfatul pe care algoritmul nu-l are.
Video · YouTube ShortInvenția insulinei - varianta canadianăBrainy Bites
